02 Jul 2012

Parinti contra copiilor lor

0 Comment

Multi parinti cred inca in dreptul lor de a indruma nu numai gesturile si comportarea, dar chiar si gandirea si sentimentele copiilor lor.

De hotararile lor, depind gusturile si vocatiile copiilor lor. Asa ajungem sa decidem in locul copiilor daca vor deveni invatatori, preoti, medici sau orice altceva. Sunt cazuri inca, in care adolescentii sau adolescentele nu sunt intrebati in legatura cu meseria spre care sunt indrumati. Acestia, daca sunt obisnuiti sa „fie dusi de mana”, nu protesteaza, chit ca-si rateaza intreaga existenta. Cu astfel de parinti, cum sa ne mai mire un raspuns ca „Nu stiu, sa o intreb pe mama” dat de un copil de 10 ani la o intrebare de genul „Ai vrea sa mergi la un curs de inot?”. Fara sa stie, acesti parinti sunt de fapt contra copiilor.

„El o sa fie veterinar”, declara unii parinti. „Stiti cumva daca meseria aceasta ii place?”, „El nu stie, nici nu l-am intrebat; si cum vreti ca la varsta lui sa stie ce-i place: este o meserie foarte buna, si – odata ce-o sa profeseze, o sa fie obligat sa-i placa!”
Sa vedem acum, cum abordam gandurile copiilor. Probabil ca ati intalnit parinti care ii cer copilului sa spuna tot ce gandeste, sa nu ascunda nimic fata de ei. Astfel copilul va crede ca nu are dreptul sa pastreze pentru el nici cel mai neinsemnat gand. Dar fiecare dintre noi avem o parte a noastra, ascunsa, stiuta numai de noi insine! De ce sa nu aiba si copilul propria „cutie a secretelor”?

Aceasta necesitate de a sti orice lucru il priveste pe copilul lor este, de fapt, o manifestare a posesivitatii lor inconstiente fiind astfel parinti contra copiilor. Si e gresita. Ei nu suporta sa le scape de sub totalul control, copilul. Sa nu ne mire atunci cand adolescentul nostru nu admite cand spunem ca-l cunoastem foarte bine, deoarece (desi ar putea fi adevarat), el simte ca ii incalcam independenta.

[top]

Log in to post a comment.